Ce se plateste mai bine, efortul sau rezultatele?
George Butunoiu
Norocul nostru ca doar firmele de stat se mai inspira din pilda guvernamentala, si ca acestea sunt din ce in ce mai putine! Ultima mostra de logica « oficiala » - citez: “guvernantii care participa la AGA si pe la diverse comisii trebuie sa fie bine platiti (a se citi zeci de mii de €), pe masura efortului depus ...”.
Daca ar fi tinut acest discurs in fata angajatilor de la propria sa firma, cred ca oficialul respectiv ar fi facut o mica schimbare, doar doua cuvinte de la sfarsit: “... pe masura rezultatelor obtinute ...”. Sa zicem ca as fi de acord cu principiul, chiar si cu “eforturi” in loc de “rezultate”, insa logica mea de “privat” iarasi se pune de-a curmezisul: credeti ca domnul guvernant face eforturile cu AGA si cu comisiile in timpul lui liber, dupa ora 18, cand pleaca de la serviciu, sau, poate, in weekend? Renunta domnul guvernant la concediu, ca sa mai aduca un ban in casa? Nu cumva guvernantul nostru face aceste eforturi chiar in timpul programului, pentru care este deja platit, si tocmai ca sa consume ceva energie?
De ce se poarta guvernantul intr-un fel la firma lui si in alt fel la minister nu e greu de dedus. Semnificativa mi se pare lipsa totala de reactie a celor din jur, care considera justificata argumentatia oficiala. Nici nu e de mirare atata vreme cat doua dintre “principiile” care stau la baza relatiilor angajat – angajator in Romania nu dau nici cel mai mic semn ca vor fi puse la indoiala: Primul: daca cineva este constiincios si isi face bine treaba pe postul pe care a fost angajat, atunci asteapta sa fie RASplatit in permanenta; nu considera ca, in fond, pentru asta ia un salariu luna de luna. Multi dintre cei care fac ceea ce trebuie si ce este de datoria lor sa faca, devin frustrati cand acest lucru nu este remarcat elogios de catre angajatori si recompensat neincetat (cu prime, mariri de salariu, tot felul de beneficii suplimentare, laude publice etc.). Cu alte cuvinte, cei mai multi se asteapta ca aceasta situatie de banala normalitate, la urma urmei, sa fie tratata ca o exceptie.
Al doilea: la fel de multi asteapta sa fie platiti (si chiar RASplatiti) nu in functie de rezultatele muncii lor ci de cat de mult se agita. Majoritatea celor care vor sa isi schimbe locul de munca pun insuficienta aprecierii din partea angajatorilor pe primele locuri in lista cu motive, de multe ori chiar inaintea banilor. “Eu imi consum sanatatea pentru firma asta, ma gandesc si noaptea cum sa facem si ...” pare sa fie argumentul suprem. Conteaza mai putin daca aceste eforturi au dat rezultatele asteptate, cel mai important este ca energia a fost consumata. Am avut si eu o angajata care pierdea cate doua ore ca sa se documenteze ca, din punct de vedere gramatical, e acceptabil sa pui o virgula inaintea unui “si” de pe o adeverinta trimisa la primarie; cauta pe Internet, dadea telefon pe la toti cunoscutii etc. Daca eu ii spuneam ca si mie mi-ar placea ca toate virgulele sa fie exact la locul lor, insa ca as fi preferat ca cele doua ore sa le fi folosit pentru altceva, izbucnea spunand ca nu stiu sa-i apreciez devotamentul si lupta ei neincetata cu imperfectiunile vietii, in general, si cu cele ale lumii businessului, in special.
Cu siguranta recunoasteti cele de mai sus in argumentatia publica a guvernantului.
| Următor > |
|---|
